Parenting

9 fraze pe care le-am auzit adesea de la parinti, dar pe care nu trebuie sa le spunem copiilor nostri

Cu siguranta toti parintii isi iubesc copiii si isi doresc ca acestia sa devina adulti responsabili si respectabili. Insa, multe dintre metodele pe care parintii nostrii le foloseau pentru a ne incuraja sa devenim mai buni, au avut, in cele din urma, repercusiuni la maturitate.

Iata noua fraze pe care noi le auzeam adesea de la parintii nostri, dar pe care nu trebuie sa le spunem niciodata copiilor.

„Te voi da la casa de copii”

De multe ori, cand nu eram cuminti sau faceam mofturi la masa, parintii nostri ne spuneau ca ne dau la casa de copii, sau unui om rau. Ba mai mult, unii duceau aceasta masura la extreme si se prefaceau ca suna la casa de copii.

Acest comportament este unul distructiv pentru copii. Acestia nu mai au incredere in ei si considera ca doar daca se comporta “cum trebuie” in orice situatie vor fi fericiti iar cei din jur multumiti. Chiar si la maturitate. In plus, multi dintre acesti copii, la maturitate ajung sa intre in relatii toxice si sa le permita celor din jur sa se foloseasca de ei.

„Trebuie sa fii mai bun decat oricine altcineva”

Toti parintii isi doresc ca cei mici sa ia note bune la scoala si sa fie cei mai buni din clasa. Insa cand acest lucru este dus la extreme nu poate face decat rau. Pe vremea noastra, cand luam un 9 sau un 8, eram adesea molestati ca nu suntem suficient de buni la scoala si ni se spunea ca trebie sa fim mai buni decat restul. „Nu-mi pasa de ceilalti. Ar trebui sa fii mai bun decat oricine altcineva.”, sunt vorbe pe care multi dintre noi le-am auzit in copilarie.

Aceste vorbe au insa repercusiuni la maturitate. Copiii crescuti in acest mod, ajungi in stadiul de adult, incearca cu corice pret sa fie buni la orice, iar acest lucru nu le permite sa se bucure cu adevarat de viata.

„Esti prea mic sa stii asta”/ “Vei intelege cand vei creste”

De multe ori cand le puneam parintilor diverse intrebari, ni se raspundea cu „Esti prea mic sa intelegi asta”, “Vei intelege cand vei creste” sau “Vom vorbi despre asta cand vei creste”. Acest comportament le distruge copiilor curiozitatea. Ajung sa nu mai puna intrebari importante celor din jur. Ba mai mult, nu isi pun nici lor intrebari legate de viata, nici la maturitate, si traiesc din inertie facand doar acele lucruri despre care li s-a spus ca este bine sa le faca.

„Nu stiam ca este un secret”

De cate ori nu vi s-a intamplat sa ii spui unuia dintre parinti un lucru foarte important pentru voi, dar care pentru ei era doar un lucru banal si sa nu il ia in serios? Mai ales cand era vorba despre colaga/colegul de clasa de care iti placea. Iti promiteau ca nu vor spune si apoi se duceau si impartaseau cu restul familiei sau cu prietenii povestea care lor li se parea amuzanta. Iar daca le atrageai atentia iti spuneau razand “Nu stiam ca este un secret”.

Acest comportament ii face pe copii sa nu mai aiba incredere in parinti, dar nici in persoanele din jur. Ajung persoane introvertite, pentru care comunicarea devine o reala problema.

„Lasa-ma pe mine! Tu nu esti in stare!”

Adesea, cand incercam sa ne ajutam parintii la diverse treburi, sau eram fortati de acestia sa facem un anume lucru, dupa ce ne priveau intens in timp ce faceam lucrul respectiv, ni se spunea: „Lasa-ma pe mine! Tu nu esti in stare!”. Ba mai mult, incepeau sa se planga diferitelor persoane ca ai lor copii nu sunt in stare sa faca nimic. Dar in acelasi timp nu ii lasau sa invete, sa greseasca si sa o ia de la capat pana le reuseste.

Acest comportament le induce copiilor ideea ca nu sunt sunt suficient de buni, ca nu pot face nimic cum trebuie, si ajung, in final, adulti lipsiti de incredere in propriile forte.

„Baietii nu plang”

Multi baieti, cand erau mici si incepeau sa planga auzeau replica “Esti baiat, nu trebuie sa plangi” sau “Nu mai plange, ca esti baiat. Baietii nu plang”. Acest comportament este daunator pentru copii, deoarece ai au nevoie de compasiunea parintilor, de exprimarea sentimentelor si nu de reprimarea acestora. Copiii crescuti in acest mod ajung adulti incapabili sa-si exprime sentimentele si sa fie sinceri.

„Esti o domnisoara!”

In vreme ce baietii aveau voie sa alerge pe afara si sa se joace, fetele erau nevoite sa se comporte exemplar. Acestea trebuiau sa fie mereu aranjate, cuminti si sa invete bine. Cand voiau sa se joace alaturi de baieti li se spunea “Esti o domnisoara! Comporta-te ca atare!”. Astfel, multe dintre fete aveau libertatea ingradita si nu stiau ce inseamna sa se distreze. De aici si stereotipul potrivit caruia femeile trebuie sa fie resposabile, in timp de barbatii…nu.

„Am facut totul pentru tine”

Parintii nostri se chinuiau sa ne creasca, sa puna ceva pe masa si sa ne ofere minimul necesar. Iar cand faceam o prostie sau luam o nota mica ni se spunea: “Noi am facut totul pentru tine si tu asa ne rasplatesti?”

Acest comportament duce la cresterea unor copii, care la maturitate devin adulti fara incredere in ei insisi, care incearca sa faca tot posibilul pentru a fi cei mai buni, iar cand nu reusesc se ingrijoreaza si considera ca nu sunt buni de nimic.

„De ce X poate si tu nu poti?”

Parintii nostri aveau adesea obiceiul de a ne compara cu sora mai mare, cu verisoara care lua note mai bune sau cu oricine altcineva care era mai bun decat noi. Ni se spunea adesea “De ce X poate si tu nu poti?”. Acest comportament le scade copiilor increderea in sine si ajung sa se compare cu cei din jur. Ajung adesea sa creada ca ei nu pot face diverse lucruri si sa fie invidiosi pe cei care reusesc.

Tie ce iti spuneau parintii si nu vei repeta niciodata copiilor tai?

Sursa: brightside.me

S-ar putea să-ți placă și...