parinti buni
Parenting

9 motive pentru care parintii buni pot creste copii dificili sau cu probleme comportamentale

Parintii fac adesea eforturi mari pentru a-si creste copiii. Pentru a le oferi tot ceea ce au nevoie, de la haine, la mancare si cele necesare pentru scoala.

Dar, uneori, din dorinta de a fi buni si de a creste copii exemplari, parintii ajung sa creasca copii dificili.

Iata care sunt comportamentele tipice ale parintilor buni care cresc copii ce pot avea probleme comportamentale.

1. Incercarea de a controla viata copilului

De multe ori parintii incearca sa preia pe deplin controlul asupra vieții copiilor lor, deoarece isi doresc doar ce este mai bun pentru ei. Cum altfel ii poti proteja pe copii de pericolele din jur? Insa, de multe ori acest comportament este dus in extreme si atunci nu face decat rau copilului.

Daca parintii le spun copiilor ce muzica sa asculte, ce filme au voie sa vada si nu ii lasa sa-si spuna parerea, deoarece sunt prea mici, sau nu sunt lasati sa ia propriile decizii, ori sa aiba propriile hobby-uri, cei mici sunt incapabili sa se cunoasca pe ei insisi.

Devin, astfel, niste roboti care la maturitate nu stiu ce vor de la viata si cine sunt cu adevarat, si care nu sunt in stare sa ia propriile decizii. Mai mult, un astfel de comportament al parintilor, poate duce la rebeliunea copiilor cand devin adolescenti. Unii dintre copiii crescuti in acest stil ajung sa-si doreasca sa aiba propria viata, propriile pareri si nu mai asculta intotdeauna de parinti, devenind astfel “copii rai”.

2. Parintii au asteptari prea mari de la copii

Desigur, orice parinte isi doreste si isi imagineaza ca al lui copil va fi cel mai bun din clasa, va fi capabil sa cante la pian ca un profesionist, va compune cele mai frumoase poezii, va face balet si va fi un model pentru ceilalti. Dar realiatea este diferita fata de ce isi imagineaza parintii, sau de ce isi doresc acestia.

Atunci cand un copil isi doreste sa cante la vioara, dar este obligat sa cante la pian, pentru ca acesta este visul parintilor lui, nu va ajunge niciodata sa faca performanta. Ba din contra, este posibil nici sa nu vrea sa invete sa cante la pian, iar daca o va face fortat de imprejurari va vedea acel timp ca pe cel mai urat moment din viata lui.

3. Parintii nu isi lauda niciodata copiii, dar ii critica mereu

Multi dintre noi am fost crescuti de parinti, spunandu-ne doar ca trebuie sa excelam la scoala, sa fim mai buni decat oricine din clasa si sa luam numai note mari. Cand luam o nota mai mica, eram adesea molestati, in schimb, cand luam un 10 la o teza, care era foarte importanta, nu primeam niciodata laude. Critica, chiar daca este constructiva nu le face bine copiiilor. Acestia trebuie sa stie ca sunt apreciati de parinti, iar cand gresesc trebuie doar sa fie incurajati pentru a reusi apoi sa faca mai bine un exercitiu la matematica, de exemplu.

Multi dintre copiii crescuti doar cu critica de catre parinti, ajung la maturitate sa fie prea duri cu ei insisi, dar mai ales cu cei din jur, indiferent cine sunt acestia. Nu vor reusi niciodata sa se simta implniti si fericiti in viata.

4. Folosirea interdictiilor ca singurul mod de a-i controla pe copii

De multe ori, parintii cred ca cel mai bun mod de a-l controla pe un copil sa faca ce isi doresc ei, este sa le impuna interdictii. Cele mai multe sunt interdictii de genul: “Daca nu faci curat in camera, nu mergem in locul x”, sau “Daca nu iei 10 la teza, nu primesti nimic de ziua ta”. Ba mai mult, acesti parinti, in momentul in care copilul nu face ce isi doresc ei, le amintesc acest lucru cu fiecare ocazie si le reproseaza ca nu sunt in stare sa faca un anumit lucru si prin urmare nu merita sa primeasca nimic.

Pe langa faptul ca acesti copii pot dezolta probleme de comunicare, care vor persista si la comunitate, ajung sa faca diverse lucruri pe ascuns, fara ca parintii sa stie.

5. Apelarea la metodele traditionale de crestere a copiilor

Exista inca parinti care apeleaza la metodele traditionale pentru cresterea si controlarea copiilor, iar prin metodele traditionale ne referim la pedepsele corporale, tipete, sau ignorarea intentionata a copilului atunci cand acesta isi doreste ceva, sau vrea sa-ti spuna ceva. Aceste pedepse nu ii fac decat rau copilului. Acesta ajunge sa se inchida in el, sa devina secretos si sa nu mai aiba incredere in parinti.

De multe ori, copiii care au parte de parinti care se folosesc de aceste metode abuzive de “educare”, ajung la adolescenta sau la maturitate sa faca abuzuri (tutun, alcool sau chiar droguri).

6. Treburile casnice sunt mereu recompensate

Multi parinti, pentru a-i motiva pe copii sa faca diverse treburi casnice, transforma acest lucru intr-o negociere. “Daca speli vasele, primesti doi lei” sau “Daca iti faci curat in camera iti cumpar ceva”. Acest lucru este o adevarata problema, deoarece niciun parinte nu isi va plati copilul pana la maturitate ca sa faca treburi casnice. Iar in momentul in care platile vor disparea, nici copilul nu va mai dori sa duca gunoil sau sa spele vasele. Multi dintre copii pot vedea lipsa acestor plati ca pe o pedeapsa si nu vor intelege ce au facut gresit de nu mai primesc banii sau lucrurile pe care le primeau inainte.

Ba mai mult, vor crede ca pentru a face orice lucru trebuie sa primeasca ceva in schimb. Acesti copii vor ajunge adulti egoisti, care vor cauta mereu sa profite de cei din jur.

7. Cereri ambigue si pedepse ocazionale

Nimic nu este mai confuz pentru un copil decat cererile ambigue, din care nu inteleg nimic si pedepsele ocazionale. De exemplu, astazi copilul este lasat sa sara coarda in casa, iar maine i se interzice acest lucru. Apoi este din nou lasat sa sara coarda in casa. Aceasi situatie apare si cand un parinte ii interzice un anumit lucru, iar celalat ii permite. Copilul nu va mai fi capabil sa faca diferenta dintre ce este permis si ce nu si va ajunge sa creada ca un “nu” poate insemna “ok, poti face asta”.

Acesti copii sunt adesea “scapati de sub control” de catre parinti, la adolescenta, deoarece vor invata ca oricum, chiar daca acum nu i se permite sa meraga la petrecerea x, parintii isi vor schimba rapid parerea si nici nu ii va mai asculta.

Ba mai mult cercetatorii au descoperit, in urma unui studiu, ca exista o conexiune clara intre disciplina ocazionala aplicata de parinti si riscurile dezvoltarii unui psihopatiei la copii.

8. Doar opinia parintilor este corecta si doar ea conteaza

Parintii care cred ca stiu tot ce este mai bine pentru copii si nu ii lasa sa aiba propriile pareri nu fac decat sa ii distanteze pe copii de ei. Daca pana la adolescenta copiii vor asculta tot ce vor parintii, dupa aceea, multi vor incepe sa se revolte si sa-si impuna punctul de vedere. Ba mai mult, vor face tot posibilul ca odata ajunsi la maturitate sa plece de acasa si sa scape de parinti.

Mai grav este ca acesti parinti nu stiu cand sa se opreasca si continua sa isi controloze copiii si sa le spuna ce ar tebuie sa faca chiar si la maturitate, ceea ce va duce la o distantare si mai mare.

9. Parintii care nu pot accepta ca si copiii au nevoie de o viata personala, nici cand ajung la maturitate

Multi parinti isi doresc sa nu fie parasiti niciodata de copii. De aceea, unii dintre ei ajung sa nu inteleaga de ce copiii nu petrec fiecare weekend alaturi de ei, de ce nu ii suna in fiecare zi si de ce nu le raporteaza tot ceea ce fac.

Acest comportament al parintilor duce la distantarea copiilor de ei. Copiii vor incepe sa ii evite, vor gasi scuze pentru a nu merge acasa in weekend si nu pot sa inteleaga sub niciun chip ca si copii au acum viata lor, propria familie si ca trebuie sa accepte acest lucru.

 

S-ar putea să-ți placă și...