Sentimente

Azi am tipat la tine. Iarta-ma, copilul meu, ca uneori ma pierd cu firea

Oboseala acumulata de-a lungul zilei si a noptilor nedormite ma fac sa devin irascibila si mai putin toleranta fata de tine, micutul meu.

Am incercat in mii de feluri sa te adorm si am numarat secundele ca ziua sa sa se termine ca in sfarsit sa ma pot prabusi si eu in patul meu.

Acum, te privesc cum dormi ca un ingeras si nu ma mai poti auzi. „E prea tarziu, mama si tata sunt obositi si ei. Dar simt cum mania creste in mine cateodata si ajung sa tip la tine in timpul zilei. Pentru ca uneori chiar nu mai pot, obosesc.

Este un tipat puternic incat iti acoperi pur si simplu urechile. Vad cum ochii tai se umplu de lacrimi, iar privirea ta imi spune „Nu mai tipa, mami”.

Tipatul meu este atat de adanc si de puternic incat te doare sufletul, dar il rupe in doua si pe al meu.

Ma simt vinovata mult timp dupa ce tip la tine, copilul meu. Uneori tipatul meu parca continua sa rezoneze si sa raneasca pana si peretii casei, jucariile de pe podea.

Ma intorc in camera ta si te vad dormind – atât de perfect si de frumos – ca si cum ai fi un inger si simt ca o parte a inimii mele se prabuseste din cauza vinovatiei pentru ca am tipat la tine.

Oboseala, epuizarea ma fac sa ajung asa uneori: plina de furie, de frustrare. Dar la finalul zilei vreau sa stii ca nimic nu ma face mai fericita decat sa te privesc pe tine cum dormi atat de linistit si de frumos.

Nimic, nimic, nimic nu conteaza in comparatie cu tine. Ei bine, nu exista nimic mai perfect, mai important si mai profund in intreaga lume si asta imi provoaca o recunostinta mai mare sa te am in viata mea.

Iarta-ma, micutul meu, ca uneori ma pierd cu firea.

S-ar putea să-ți placă și...